Sergiu Frusinoiu, unul dintre salvamontiștii care au participat sâmbătă la recuperarea a doi turiști blocați într-un perete de stâncă din Bucegi, a povestit cum a decurs „cea mai tehnică misiune aero din România de până acum”. Bărbații care au avut nevoie de ajutor sunt doi germani, tată și fiu, salvamontiști la rândul lor.
Este o poveste despre o nouă operațiune spectaculoasă finalizată cu bine de salvamontiștii prahoveni, dar și despre curajul și dăruirea acestor oameni care, indiferent de oră sau de vreme, se echipează și pornesc în misiuni care, așa cum s-a întâmplat și ieri, le par imposibile chiar și unor colegi de breaslă.
„După ce, pe la ora trei fără un pic, vine un apel la dispecerat cum că ar fi nişte băieţi blocaţi în Peretele Văii Albe, se porneşte cea mai tehnică misiune aero din România de până acum”, scrie Sergiu Frusinoiu pe pagina sa de Facebook.
Eram la cotă şi colegul de serviciu la dispecerat vine şi mă anunţă despre apelul acesta în care a aflat că doi alpinişti nemţi ne cer ajutorul, blocaţi fiind, în cel mai mare perete de stânca din ţara noastră, perete pe care echipa noastră îl deserveşte. Începe o serie de apeluri, unele către elicopter, unele către echipa pentru planul B. Se decid salvatorii pentru cele două echipe şi încep să mă pregătesc. Pun pe mine corzi, pitoane, spiţuri, nuci, bormaşina, ciocan şi alte echipamente tehnice până când simt că îmi dublez greutatea. Ştiam că situaţia va fi una dificilă şi ,cu instabilitatea meteo, se puteau întâmpla destule, aşa cum s-a şi întâmplat.
După ceva timp elicopterul 337 de la Mureş pune skid-urile pe pământ şi ne trezim în mijlocul unei dezbateri în legătură cu planul de acţiune. Hotărâm, ne îmbarcăm şi zburăm spre perete. După ce reperam victimele, trolistul îmi face semn că începem inserţia. O inserţie prin troliere dificilă pentru toţi. Elicopterul foarte aproape de perete solicitând piloţii, cablul troliului foarte lung, solicitând trolistul şi zonă foarte îngustă, mai degrabă o grotă în care trebuia să intru perfect ca să reuşim. Plin de adrenalină, înfig mâna într-o priză şi mă trag spre regruparea în care stăteau cei doi şi conectez coada Lezard-ului, acţiune care marchează finalul trolierii. Elicopterul pleacă degrabă şi în timp ce eu amenajez un amaraj solid şi echipez prima victimă, al doilea salvator este adus pentru a o extrage.
Planul nu a funcţionat. Odată cu începerea trolierii, în câteva secunde, ca în basme, valea se umple de ceaţă şi elicopterul este forţat să facă un escape cu salvatorul în cablu.
Începe ploaia. Mocăneasca. Cât să îşi facă loc până în cele mai umbrite zone ale corpului în timp ce dau găuri cu bormaşina şi construiesc amaraje pe sunete de tunete.
După multă muncă şi manevre tehnice, reuşesc să îi aduc pe cei doi în siguranţă la baza peretelui, moment în care un superb curcubeu îşi face apariţia şi ploaia se opreşte. Elicopterul poate lucra din nou şi aşa colegul Andrei este troliat şi extrage prima victimă, rămânându-mi sarcina de a ieşi cu cea de-a doua.
Ajuns înapoi la cota, aflu că cei doi sunt din breasla mea, salvamontişti, şi ne mărturisesc că nu ar fi crezut că în România se fac asemenea salvări cu elicopterul, poate doar în Elveţia, la care îi răspund: «we're evolving».
Un mesaj primit de la un coleg, îmi spune: «Ți-ai îndeplinit visul să faci salvare din Peretele Văii Albe» şi asta a descris exact ce simt.
Deşi se simte că o destinaţie, după ani de pregătire personală şi antrenamente cu colegii, de fapt, e doar un început de drum.
Mulţumirile merg spre echipajul elicopterului 337 şi spre colegii de la Salvamont Prahova a căror ţinta este evoluţia şi profesionalismul”, a scris Sergiu Frusioniu, unul dintre oamenii al căror vis este, pur și simplu, să salveze vieți.
Sursa foto: Facebook/ Sergiu Frusionoiu